HOPA SUS SI LA MAI MARE

Ma uit in jurul meu si ma minunez de cat de nelinistiti putem fii, cat de disperati de a ne cladi un viitor. Disperati de avansa cate 3-4 trepte odata pe scara experientei profesionale si nu numai. Sunt convins ca o cariera serioasa nu se construieste sarind etapele premergatoare si ajungand pe diverse functii fara o baza reala. E ca si cum ai pune prea multa drojdie intr-un aluat si dupa ce ai dospit-o bine si ai copt-o, cand o rupi e plina de goluri. Drumul unei cariere trebuie sa fie ca un rau de ses cu multe cotloane si cu o curgere domoala. Fiecare treapta urcata sa fie consolidata de cunostintele acumulate in acea perioada. In Romania toti vrem sa fim sefi, nimeni nu vrea sa fie muncitor, de asta suferim cu totii. E mai sexy sa fii oportunist decat sa pui osul la treaba. Imi povestea un prieten bun ca in tarile un pic mai dezvoltate decat Romania esti apreciat prin cea ce faci daca o faci bine. Ca esti instalator esti super meserias si esti bine platit, iar munca iti este recunoscuta. Oricum nimeni nu isi repara tevile de unul singur (asa cum fac eu si sunt economist) ci cheama instalatorul pe care il plateste cu drag pentru lucrare si astfel toata lumea e multumita. In scumpa noastra tara e la moda sa se unga director care are in subordine zeci de subalterni si el sa fii lucrat pe terase la mare ca sezonier cand era student fara sa fi facut macar o stagiatura dupa terminarea facultatii dar ce "e baiatu lu' tata si merita ce tata nu a avut". Sincer cred ca daca am respecta munca si ne-am respecta mai mult pe noi ne-ar fii bine in Romanica noastra scumpa. Sa auzim de bine.